Suflet trist
noiembrie 4, 2010
Mi-e frig şi sete, încă mai rezist
Dar nu e nimeni să-mi deschidă poarta,
Am sufletul în mine plâns şi trist
La scurgerea de timp eu doar asist
Mi-e foarte greu să mă împac cu soarta.
Mi-am spulberat viaţa ca şi fumul
Ce urcă-n ceruri iute şi dispare,
Eu n-am ştiut deloc a găsi drumul
Am obosit tot căutând tărâmul
Cu vise mari închise cu zăvoare.
Acum mă învârtesc printre ruine
Şi viitorul e mult prea departe,
Cine mai poate colora destine
Când timpul nu mai poate să îmbine
File ce cad din albe paşapoarte.
La scurgerea de timp eu doar asist
Mi-e foarte greu să mă împac cu soarta,
Am sufletul în mine plâns şi trist
Mi-e frig şi sete, vreau să mai rezist
Dar nu e nimeni să-mi deschidă poarta.
3 comentarii
leave one →
Maminineta's Blog 
De nu e nimeni să-ţi deschidă poarta,
Împinge-o singură, păşeşte mai departe
Ai să găseşti gradina luminată
Şi tristă nu vei mai găsi iar soarta
Ci-o nouă viaţă de parfum înmiresmată
Nimic nu e pierdut în viaţa asta
Şi tot ce ni se-ntâmplă se numeşte soartă
Aşa că nu uita… deschide poarta
O filă albă pică, întoarce alta
Şi viaţa-ţi va începe înc-odată…
Al 2 lea, e bine sa ai prieteni langa tine, te mai ajuta sa treci strada.Sunteti minunati, iar versurile tale m-au incantat.
La scurgerea de timp eu doar asist…