Sări la conţinut

Ție

decembrie 17, 2020

Eu tot aștept o șoaptă să mă cheme, să simt că-mi ești aproape, pământene, să nu te caut singură prin vise și să găsesc ferestrele închise. De prea mulți ani o lacrimă îmi pică și-n nopți târzii îmi arde-o lampă mică, nu îndrăznesc în neguri să mă pierd, vocale și consoane eu dezmierd, să le trimit apoi, spre tine iar, să-mi deseneze drum prin calendar.Tristeți mă-ncearcă și tăceri amare când tu nu ești să-mi lași în buzunare, un petic de lumină din privire, să-mi lumineze gânduri și-n neștire să mă transform cu tot ce-n suflet am, în roua care cade de pe ram, să prind puteri, să mă desprind, să zbor, prin suflet să-ți pictez un cald fior, să te trezești iubind în dimineață, îți dăruiesc azi restul meu de viață.Ascultă-mi dacă poți astăzi chemarea, privesc spre cer, se lasă înserarea, perdeaua nopții –luna-ntinsă o ține, să pot fugi cu gândul iar la tine, s-aștern patul curat numai de flori, să nu visezi doar recile ninsori, să-ți fi cald aș vrea, să-ți fie bine, așa cum cum simt când ești în gând la mine.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: