Unde te-ai dus?

• 

trec zile-n șir, nici nu mai știu

de e devreme sau târziu

cum să găsesc, când caut, cheia?

cum să privesc? sunt dor femeia

ce-și face armă din cuvânt

o mângâiere-legământ

ce are lacrimi pe retină

și nu-și găsește nicio vină

trec nopți în neguri înecate

trec și iluzii, spulberate

de gânduri ce nu te găsesc

să-ți spună cât de mult  iubesc

și-așteaptă să spui un cuvânt

pe-aripi de dor, pe-aripi de vânt

prin geruri  reci și viscoliri

prin teamă, umbre, amintiri

pierdute clipe trec și-atât

destinului țin de urât

de sus spre tine doruri cern

precum zăpezile se-aștern

o albă nea, dorință pură

ce-mi pune lacătul la gură

și câte-aș mai avea de spus

când ai plecat, unde te-ai dus

Publicitate