Sări la conţinut

decembrie 29, 2020

Vrem lumină-n întuneric, ne-a ajuns atâta teamă, stăm la poarta sorții triste și sperăm că ne mai cheamă câte-un dram de fericire în Siberii înghețate și-ndrăznim să schimbăm ritmul melodiilor trucate. Unduiesc spre noi neliniști, ne îneacă în  răbdare, până unde putem duce acest semn de întrebare. Cine-n lumea asta mare ce rămâne tot confuză, poate urmări iar calea să descopere o muză, care ne-amăgește iată, cu-ale sale falduri triste, iar trezirea ne aduce lacrimi grele în batiste. Tresărim când bate vântul de schimbare , de iubire și nu îndrăznim să facem pasul spre o potrivire-n gânduri ce ne poartă astăzi spre o poartă către bine, de ce nu urcăm o scară spre speranța care vine? Iau cât pot din neputință și arunc spre –abis durerea și privesc cum se destramă ca o țandără averea, ce-am dosit-o prin unghere de destin înlănțuit,  unde să descopăr Doamne,  cât mai avem de iubit? Așteptăm pe prispa veche a acestui an năprasnic să primim în mâna-ntinsă, nu vedem că e zadarnic, dacă scoatem la vedere sufletul plin de iubire, Universul ne împarte tot ce vrem, cu dăruire. Primenește așternuturi de iubire pentru OM și –ai să  vezi cum îți rodește sufletul precum un pom, prinde mână ce  se-ntinde către tine cu respect și descoperă cum bate c-un alt ritm inima-n piept.

One Comment leave one →
  1. Valentin Stanescu permalink
    ianuarie 10, 2021 10:57 pm

    La multi ani cu poezie sa scapam de pandemie,

    Valentin Stanescu

    Sunt doar o trestie în vânt…

    … Ce aţi ieşit în pustie să vedeţi ?
    O trestie clătinată de vânt ?…
    Luca 7.2

    Sunt doar o trestie în vânt pe malul dintre da şi nu,
    mă legăn încercând să ţin zbor înalt între cuvinte,
    să trec de sensul din zenit şi-amurgul ce se aşternu
    să înţeleg ce-i ne-nţeles şi-mi fulgeră intens în Minte.

    Petrec clipe-ntre contrarii dinăuntru, din afară,
    nu ştiu care-s ale mele, cine altele-mi aduce,
    dar simt trupul cum slăbeşte înglodat de-a lor povară
    şi trec greu în liniştire dincolo de o răscruce.

    Cui să-i pun o întrebare ? Cine mi-ar da un răspuns ?
    Fiecare singur moare pe sub o stea de adevăr,
    rătăcind prin sensuri multe dar niciunul îndeajuns.

    Nu ştiu cui să-i dau crezare, ca să mă poată ajuta:
    Poveştii golului etern ? Poveştii fructului de măr ?
    Sunt doar o trestie în vânt pe malul dintre nu şi da…

    11.10.2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: