Ultimul gând

o coasă ruginită-n cui
și-n suflet dorul meu haihui
când cer și nu ai cum să-mi dai
o seceră și-n ham de cai
un plug să ar câmpii de dor
până-n pridvor
tu ai plecat înspre înalt
aș fi făcut cu tine salt
să colindăm nemărginiri
acum am lacrimi în priviri
și-ncercuiesc în calendar
zile -n zadar
cu fiecare pas făcut
mergeam înspre necunoscut
voiam să fim doar împreună
fără să dăm vieții arvună
când ai plecat s-a făcut frig
și te tot strig
nu știu de-i mult sau e puțin
dar eu nu mi-am făcut vaccin
și tot îndem să te ajung
oricât îmi e drumul de lung
nu cred că s-a făcut vreun leac
pentru ce zac
eu astăzi ți-am aprins lumină
și nu mă știu să am vreo vină
pe-aici sunt doar o călătoare
privesc la cer și mi se pare
că te zăresc și-aștepți să vin
mai am puțin
Maninineta, frumoasa pozie, dar foarte trista…