Drumul călătorului
februarie 22, 2010
Foto Vlad Eftenie
Îmi deşiram din suflet câte-un gând
Să-l împletesc într-o speranţă vie
Şi m-am ferit ca să mă vezi plângând
Mă complăceam în aspra ta sclavie
S-a risipit o tinereţe-n zări
Nu mai am timp să mai regret nimic
Privesc la fericire-n depărtări
La drumul îngustat, ce-i tot mai mic.
Sunt tot mai singur cu durerea mea
Trec clipele prea repezi şi mă dor
De frumuseţea ce ieri mă uimea
Şi astazi a plecat spre alt decor.
Toţi suntem trecători prin astă lume
Doar vântul va rămâne după noi
Ni se vor şterge şi tristeţi şi nume
Vor fi doar oase albe în noroi.
Mami, de ce sunt asa triste ultimele tale poezii? Sunt minunate, dar foarte triste. Chiar si cand vorbesti de primavara…
Iti doresc numai bine si o primavara care sa te umple de bucurii.
Al 2 lea, cred ca m-a obosit iarna asta asa aspra.Nu prea mai merge nimic, vorbim de somaj tehnic, nu stim ce s-o alege.
de asta m-am plans si eu. mult prea triste toate…daca renuntam la optimism ce mai ramane? hai mami, putin curaj, zambeste si scrie-mi ceva frumos-frumos. colorat. bucuros. de PrimaVara:)
multumesc,
nineta;)
Frumoase si triste aceste versuri maminineta! Nineta are dreptate: afara e primavara, soare, ghioceii ne incanta cu puritatea si gingasia lor! Un zambet si-un gand bun Maminmineta, traim vremuri de cosmar, e adevarat, insa trebuie sa fim totusi fericiti, fericiti ca lasam in urma noastra niste copii minunati! Mult soare in suflet si in gand!
Astazi am you tube-arit olecuta si am dat de asta.
si cred ca aduce putin optimism si inseamna ,zic eu,un pas mai departe ….
spedy/24/02/2010
Spedy, multumesc frumos, datorita tie am inceput dimineata foarte bine.
Ma bucura faptul ca am putu sa fac cuiva o zi mai frumoasa .
Sa fiti sanatoasa .
…dar din dar ,zice o vorba
intr-o zi de soare plina,
face raiul pe pamant
ca si florile-n gradina.
spedy/25/02/2010
Spedy,surprizele se tin lant, frumos graiesti si graiul matale lumineaza existente obosite de vreme si griji.Numai bine mami si dor de oameni sensibili.