Sfârşit de iarnă
februarie 20, 2010
prea multă iarnă mai era
în umbra ta, în umbra mea
şi mă durea când te vedeam
prea obosit, privind pe geam
sorbind o ceaşcă de cafea
gândindu-te mereu la ea.
de te-trebam, ştiam că minţi
mă apuca dorul de părinţi
de locul meu ce m-aştepta
vedeam că nu mă vrei a ta
ochii-mi plângeau de frig şi dor
vroiam la mama, în pridvor.
o apă pură o să spele
greşeala-n în faţa sorţii mele
curată, încet să mă ridic
să scot valoare din nimic
şi zborul meu va fi doar drept
cât bate inima în piept.
o iarnă pentru amândoi
a fost zăpadă, au fost ploi
s-au dus, acum e primăvară
aştept în suflet să răsară
din lacrimi, cel mai pur izvor
ce va trăi din al meu dor.
Reclame
9 comentarii
leave one →
„de te-trebam, ştiam că minţi
mă apuca dorul de părinţi
de locul meu ce m-aştepta
vedeam că nu mă vrei a ta
ochii-mi plângeau de frig şi dor
vroiam la mama, în pridvor”
O altă poezie plină de sensibilitate. Imaginea pridvorului, îmbinată cu cea a mamei grijulii, este foarte frumoasă…
nu ma gandesc la iarna cea pagana,
cea rece si barbara,c-a terminat
de-avalma,magiunul si zacusca ,
jambonul si carnatii si vinul din camara….
––––––––––
miroase-a primavara,si-isenin,
iar visele se-ngana in florile ce vin,
pe-un gand ce mi-a venit mai ieri pe seara,
un pitigoi ingana intr-o doara ,ca…
simt a vara ,simt a vara…..
spedy /20/02/2010
Frumoase versuri maminineta! Iarna din suflet si de afara, cu vrema ei urata, la unii oameni nu dispare, nici dupa venirea primaverii!
Off, de-as fi avut si eu talentul versificatiei asemenea Mamininetei, altfel ar fi fost si pentru mine! Am incercat totusi, timid, in stilu-mi propriu, un poem pe care te invit sa-l citesti:
http://www.neacostache.com/2010/02/20/te-nvat-io-minte/
O duminica frumoasa, alaturi de cei dragi!
P.S. Mi-e dor de articolele fetitei uituce!
Criss, am trecut multi dintre noi printr-o asemenea iarna in suflet,macar avem speranta ca se va termina si va veni primavara.
Frumos Spedy,cu totii ne dorim primavara in suflete, in relatiile dintre noi, deasupra noastra si imprejurul nostru.Numai bine si iz de primavara…
Nea Costache, am citit, femeia nu recunoaste niciodata, dar e atasata de barbatul ei .In doi totul e mai limpede, singuratatea e o povara.Mai bine cu rau decat fara.Numai bine,sanatate,sperante de mai bine sa auzim.
A cam venit primăvara, deşi nu atât de evident ca în cea de-a doua ilustaţie…
Vania, mi-e dor de primavara, dar la noi bate un vant rece, de nu poti sa stai afara.Sa speram ca totusi o sa vina.O duminica placuta.
nu m am dezbumbat inca despre cei vorba dar ceea ce an citit*- conversatia voastra- m a rascolit va multumesc