Ochilor mei
octombrie 27, 2009
Foto: Amnesiacgirl
Plânge clepsidra, că-şi pierde nisipul
Marea vibrează în spume, pe mal
Omu-n oglindă-şi ascunde iar chipul
Gânduri, speranţe, trăiesc virtual.
Ochii frumoşi fac lumea mai clară
În lacrima lor, citeşti bucurii
Iubirile mari, mai greu se declară
Te fură cuvântul şi scrii poezii.
Un fir de nisip e omul în lume
Priveşte la cer şi vede culoare
Adună imagini şi face albume
Pictează cu dor în suflet o floare.
Un fluture, floarea-ntâlneşte pe drum
Orbit de culoare, îşi urmează destinul
O clipă-i deajuns să soarbă parfum
O clipă doreşte, să-şi stâmpere chinul.
Un fluture, un spin şi ochi luminoşi
Cuvinte legate prin ardere pură
Fiţi buni, fiţi tandri, mereu bucuroşi
Cum ochii mei vă văzură.
10 comentarii
leave one →
Maminineta's Blog 
„Un fir de nisip e omul în lume
Priveşte la cer şi vede culoare
Adună imagini şi face albume
Pictează cu dor în suflet o floare” – frumos de tot…
şi totuşi… ce efemer e totul, sensibilă şi dragă prietenă
trăire alcătuită din efemer, viaţă în culori şi anotimpuri …
e un defect să iubeşti… vîntul îţi sancţionează visele
omoară fluturii, scutură florile, împrăştie vara şi culorile… fluturii şi florile nu au amintiri(sper, pentru ei/ele, ar fi mult prea dureros)
n-aş suporta să văd fluturi şi flori morţi de inimă rea … e destul că, uneori, li se întîmplă oamenilor
Criss, daca toti ne-am da seama ca trecerea noastra pe aici e atat de efemera,am lua mai in serios viata.
Nu stiu, nu cred ca versurile mele sunt bune,dar scriu sa-mi eliberez sufletul, prea multe am strans acolo,putine bucurii, multe dureri, destule sperante.
Cella-intotdeauna exista ceva,cineva care intarzie timpul. Natura m-a fascinat,se descurca singura,fara reguli si canoane.Multumesc de trecere.Citesc cu sete blogul tau si ma imbogatesc cu informatii.Nu indraznesc sa comentez ca nu cumva sa nu gresesc.Invat mereu.Numai bine.
vaiii, da’ ce mă superi 😦 zău aşa …
nu îndrăzneşti? ce vorbă-i asta, dragă? offf Doamne
să zici o vorbă nu înseamnă „să comentezi”(nu-mi place asta, cum sună)
cînd simt ceva zic, cînd nu tac şi doar citesc… cine ce are? comunicăm şi în tăceri şi în vorbe
eu comunic mult mai bine în real(şi meseria îşi spune cuvîntul, experienţa) îmi e destul dedificil în „golul” virtualului
la mine contează, decisiv, privirea-vocea-limbajul nonverbal…
aşa încît, poţi să-ţi închipui, mi-e şi mie de cele mai multe ori greu să „vorbesc” virtual
precum vezi, mai mult tac, îi las pe alţii să exprime ce-aş vrea într-o stare ori alta a mea… întotdeauna mi s-a părut că alţii spun, în scris, mult mai bine exact ce gîndesc eu
te îmbrăţişez şi sunt acolo
tăcută ori nu te văd şi-ţi mulţumesc de trecere
„sa fi bun” – telul suprem, nu tot timpul ne iese….dar incercam!! foarte frumos!!
Mi-a placut foarte mult! Versurile tale nu m-au intristat ci mi-au dat speranta. Te iubesc pentru talentul tau.
Cella-am inteles,aveam retineri cand vedeam posturi la tine pe blog despre lucruri,oameni,cuvinte pe care eu nu le stiam.Ma documentam apoi,dar recunosc nu le stiu pe toate.Multumesc pentru izvorul de caldura sufleteasca pe care-l daruiesti fara oprire.Numai bine sa fie.
Julz mami, bine ai venit.Sunt bucuroasa de oaspeti ,doresti o cafea…imi place sa stau de vorba.Am aruncat o privire pe blogul matale si m-am impotmolit in sensibilitate,talent,curaj,idei.Iti doresc spor la scris si nu uita te mai astept.
Multumesc Primadona.Am putine prietene ca tine, dar sunt pentru totdeauna.Inchid ochii si te vad in florile tale superbe.O noapte linistita cu vise frumoase.