Scrisoare către Moş Crăciun
decembrie 21, 2010
Moşule bun, aş vrea să nu mai plâng
Dar o tristeţe mare mă apasă,
Suvoi de lacrimi în batistă strâng
Că mama mea nu s-a întors acasă.
Când a plecat eram în clasa întâi
Şi câte nopţi de dor oftam mereu,
Mâna măicuţei mele căpătâi
Eu n-o mai simt şi-mi era tare greu.
Tu poate poţi prin poarta ei să treci
Să-i aminteşti de casa cu pridvor,
De-aş fi mai mare aş găsi poteci
S-o pot vedea, că nu mai pot de dor.
În clasa a patra am trecut acum
Măicuţa mea munceşte prin străini,
Mi-e dor mosule drag de-al ei parfum
Şi numai tu mai poţi să mă alini.
Eu ştiu, în lume sunt prea mulţi copii
Care îţi scriu şi-ţi spun durerea lor,
Dacă poţi face multe bucurii
Adu-mi te rog pe mama în pridvor.
12 comentarii
leave one →
Maminineta's Blog 
Tristă scrisoare!
Slavic, viata ne invata si cu bune si cu rele.Copii fara partinti sau cu parintii plecati au nevoie de mai multa afectiune.E de datoria noastra a celorlalti sa impartasim cu ei bucuriile noastre.Sarbatori fericite cu multe bucurii.
Mulțumesc din suflet! Sărbători fericite lângă persoanele dragi!
Craciun fericit!
Domnul sa va aduca in casa bucurii si stare sufleteasca pe masura gindurilor bune ale Dv.!
Mulţumesc Stelian, urările tale mă bucură.La fel îţi doresc şi eu, tote bucuriile lumii să te găsească acasă.
Crăciun fericit alături de cei dragi, toate gândurile noastre bune, Maminineta! Să ai parte de bucurii şi să trăieşti la intensitate maximă aceste zile minunate!
Cristi şi Geanina