Skip to content

Medicament pentru doi

Noiembrie 9, 2017

 

aș vrea să strâng distanțele pe ghem

să te aduc aproape să fim doi

de viituri de vreme nu mă tem

și știu să mă feresc de aspre   ploi

dezleg speranța prinsă-n mărăcini

și o îmbrac în rochie de gală

iar la caleașca sorții pun lumini

și o trimit pe drum fără greșeală

spre tine se îndreaptă, poate-o vezi

când tinde spre iubire sau iertare

nu știe să parcheze, de-o blochezi

tăcerea îi ia locul și mă doare

dacă din gânduri construim o scară

și împreună- o-mpodobim  cu maci

în sufletele noastre va fi vară

cu verde crud vom desena copaci

și amândoi în zboruri  vom deprinde

cum să pictăm destinu-n univers

iar flacăra iubirii vom aprinde

să lumineze fiecare vers

vom colinda pe ulițe de viață

la butoniera timpului prezent

în vântul bucuriei prindem față

de avem dorul pur medicament

Anunțuri

întâmplare-n destin

Noiembrie 8, 2017

 

 

 

 

Ne-am întâlnit din întâmplare,

sau poate destinul  ne-a adus pe același drum

ne priveam înmărmuriți

de gândurile ce se îngrămădeau să explodeze

iar strângerea de mâini făcută parcă pe furiș

ne-a tulburat energiile amestecându-le în fel și chip,

având ca rezultat o tăcere adâncă.

Blocajul s-a dus pe aripile vântului,

iar stropii reci de ploaie au spălat pavajul

sufletelor flămânde de căutare.

Roșul obrazului ne trăda prea plinul sufletesc

mâinile nu  îndrăzneau

să lege cu șireturi de uimire clipele,

să rămână pe loc

iar talazurile de pe retină

loveau malurile ochilor

udând deșertul clipei perfecte.

Subliniez tăcerea aceasta

cu  roșul apusului ce

se pierde în norii întunecați

ce se lasă peste două suflete

ce simt la fel

Cui să cer dezlegare

pentru vină?

Toamna mea

Noiembrie 7, 2017

 

 

 

Toamnă, plete ruginii

Ești de vise plină

Crizanteme înflorești

Blânde în grădină

Frunzele le faci covor

Pentru ursitoare

Pui speranța în iubirea

Ce nicicând nu moare

Ești cu mine-n gând de-aseară

Cântecu-ți aud

Port  vocale din poeme

De la nord la sud

Te pictez pe cer senin

Doar în culori pale

Vântul rece bate iar

Strânge-n drum petale

Nu mi-e teamă de-ntuneric

Nici de gânduri rele

Cât păstrez la mine-n suflet

Praful tău de stele

Dau vocale și consoane

Și  la schimb primesc

Energii universale

Atunci când iubesc

 

 

Călătorie spre iarnă

Noiembrie 6, 2017

 

Deznod șiretul  anotimpurilor

și las iarna să iasă pe ulița vieții,

așa cum este ea,

albă, pufoasă, rece

și aștept să vină sărbătorile,  

ca gândurile mele  bune

 înșirate pe ața timpului

ce zboară secundă cu secundă

să-ți aducă cadoul perfect.

Distanțele însumate între noi 

se deșiră

și lasă să se vadă neputința  descheiată la palton,

dezamăgirea  ce poartă la gât eșarfa durerii,

speranța încălțată în sandale de vară ,

dorul de tine  ce izvorăște fără contenire 

si umple căușul palmelor  ce vor să se atingă.

Mă plouă  mirările lumii,

îmi încolțesc în minte întrebări

la care nimeni nu-mi poate răspunde 

și vântul nerăbdării fără zăbală

bate la porțile singurătății.

Te caut din răsăritul dimineții

până când înserarea

aruncă perdeaua de tăcere și neguri peste

fiorul  ce-mi  stăpânește trupul,

 te caut în razele soarelui

și în umbrele nopții,

număr clipele clepsidrei  

ce curg pe vadul pardosit cu povești

spuse la lumina lunii

și n-o să mă opresc

până nu  voi vedea în ochii tăi

păreri de rău și speranța iertării.

Scânteia din suflet o păstrez aprinsă

până când sărbătorile vieții

vor împodobi bradul cu luceferii iubirii pure,

iar tu vei aduce cu tine

steaua împăcării.

 

 

zidire pe destin

Octombrie 30, 2017

 

Cu-o singură privire

m-ai zidit ca pe Ana

în templul iubirii,

nicicând  sufletul meu

nu s-a simțit mai bine

decât în strînsoarea viselor tale

ce puneau cap la cap

trăiri și zboruri în doi.

Picura apa vieții

printre pietrele ce –mi strângeau pieptul

și nu simțeam durerea.

Te așteptam să colindăm amândoi

prin tunelul timpului

să căutăm ieșire

spre alte dimensiuni.

Să încercăm licori necunoscute,

să dezbrăcăm sentimentele omenești

de culorile gri-negre ale vieții tipărite

în milioane de exmplare.

Ia-mă de mână

și hai să zburăm la margini de univers,

să împletim împreună frânghii de dor nebun

și să urcăm pe ele până la sublim.

Primenesc gânduri în straie de sărbătoare

și le trimit să cosească câmpurile iubirii

de iarba verde  

pentru a putea încropi patul nunții noastre 

în dimineți în care nu se mai luminează de ziuă,

stelele în rochii de bal dansează fără oprire

primul  lor tango.

Mai ești aici ?

Îmi mai auzi glasul ?

răspunde….

 

 

Întrebări pentru tine

Octombrie 29, 2017

 

De prea mulți ani țes pânza destinului,

mă simt o Penelopă singuratică și tristă ,  

ce s-a obișnuit cu absența ta.

Dar acum când semnul tău a venit

pe norii tulburi al toamnei reci

și   mi-a roșit obrazul,

îmi dau  frâu liber imaginației

și colind întinderi fără  pașaport,

iar vameșii nerăbdării

cotrobăie prin labirintul sufletului meu 

aruncându-mi iluziile ce mă hraneau. 

Pe țărmul oceanului de așteptări

mă împiedic de cochiliile  speranțelor

 înecate în timpul furtunilor trecute de tine cu vederea,

în drumul spre căutarea fericirii personale.

Ai îndraznit să recunoști

ce știam amândoi de atâta vreme.

N-am avut putere până acum  

să tind spre un țel anume,

planurile mele se prăbușeau

ori de câte ori emoția curgea în vene

fără măsura clipei,

 iar acum mi se pare așa de târziu

Ce e de făcut ?

Cum să pot trece mai departe

de stângerea de mână

care –mi limpezește preț de câteva secunde

seva trăirii sublime ?

Așteaptă gândurile la bariera tăcerii

să treacă trenul  bunului simț

și lăcrimează.

Tiparul strâmt în care sunt turnată

nu-mi dă voie să simt plăcerea zborului…

 

scrisoare pentru tine

Octombrie 27, 2017

 

Aștept să se lumineze de ziuă în gândurile mele adormite

 de parfumul nopții ce tocmai a trecut.

Ai venit pe furiș și mi-ai zdrențuit liniștea,

 mi-ai zdrobit cu piciorul lacătul tăcerilor,

 ai aprins candela speranței

și mi-ai arătat calea

pe care sufletul meu trebuia s-o apuce.

Tremuram ca o adolescentă

ce mergea pe vârfuri spre prima ei întâlnire.

Nu mai era loc pentru iluzii,

erai aici,

simțeam căldura brațului tău

ce mă ocrotea  de viiturile  uitării.

Sublimul emoției mă sufoca,

respiram sacadat

și țineam mâna în dreptul inimii

să nu iasă din piept.

Scrijelesc cuvinte

pe coala ninsă cu fulgii nerăbdării

și vreau  să înțelegi

că mă roade fiorul  până-n vârful degetelor,

Gândurile pășesc cu grijă

să nu tulbure trăirea ,

timpul învelește  minutarul în catifeaua uimirii

și dimineața înflorește ca o floare de colț

pe stânca prezentului din mine.

Nu mă pot privi în oglindă,

chipul meu nu mai e important

de când mi-ai arătat calea spre înlăuntrul meu,

de când  sărutul tău a timbrat pentru totdeauna- destinul.