Sări la conţinut

Certitudine

ianuarie 9, 2019

aș vrea să te întreb că nu am pace
pe care colț de lună semeni dor
perdea de stele prinsă-n jur cu ace
ascunde – acum iubirile ce mor

și strângi mereu pe drumul tău consoane
și plâng cuvinte spuse fără rost
metaforei i-ai tot bătut piroane
sperând să-ți încropești un adăpost

dar ai uitat că strigătu-n furtună
e greu de auzit, e-un plâns în care
degeaba ai plătit sorții arvună
când ea -ți oferă numai zile-amare

aș vrea să te întreb, cum să privesc
un răsărit cu urme așa de fine?
învață-mă de poți cum să trăiesc
când știu precis că n-o să fii cu mine ?

Reclame

Zbor și cădere

ianuarie 8, 2019


călători fără bagaje

fără nici o etichetă

ne trimitem doar mesaje

pe un sunet de trompetă

scriem clar o epopee

pe o scară pân* la cer

descifrând Calea Lactee

din al timpului mister

n-are nici o importanță

sensul, ritmul, calitatea

puse toate în balanță

ne descriu identitatea

 și cuvântul minții strajă

clipe-n tremurare fină

când cuprinse sunt de vrajă

dau  atingerea divină

mie-mi place numai zborul

doar în el pulsu-mi se zbate

sufletul simte fiorul

pentru o eternitate

pe pământ e altă scenă

cu actori ce mint și-nșală

matadori ce în arenă

lovitura dau,  finală

Tipar de suflet

ianuarie 6, 2019

nu-ți trece dorul așa deodată

când  vorba spusă te-nfioară

simți că ești vie și-așteptată

de prea mult timp la poart-afară…

dar timpul trece, n-are milă

și viața curge pe pământ

de parcă ieri eram copilă

și tresăream la un cuvânt

sunt azi la margini de-ntâmplare

și-i greu de dus povara-n spate

mi-am turnat sufletu-n tipare

dar n-am văzut că-s oxidate

la tâmple fire argintii

mă-mpodobesc, mai e vreun rost

să mă mai mint că ai să vii

să-mi faci iubirii adăpost ?

Cum să rămâi ?

ianuarie 5, 2019

și ninge iar pe lume și în mine

se lasă ger, tristeții-i crește altoi

ce caut eu aici printre ruine

când universul ne-a format din  doi ?

c-așa e legea firii –n câmp arid

și timpul ține minte  doar o clipă

când fruntea ți-e brăzdată de un rid

și șimți cât doare  rana din aripă

când îți trimiți tot sufletu-n exil

și nu auzi de-acolo o chemare

te-ntorci la siguranța de copil

și doar atunci mai simți că nu te doare

sunt patimi multe în abisuri reci

pe holda minții maci însângerați

te iau de mână și te-ajut să treci

altfel rămânem niște resemnați

pe ancoră de vreme răsădesc

semințele iubirii dintre noi

și așteptarea e ceva firesc

dar cât e de  plăcut zborul în doi

când   rana din aripă nu te lasă

să-ți împlinești dorința ta dintâi

când soarta-ți este tristă, ne-nțeleasă

cum să mai vrei pe-aici să mai rămâi ?

Încerc să înțeleg

ianuarie 4, 2019

la cotitura unui gând mi-ai pus
o lespede prea grea, drept încercare
și mi-a fost greu, dar am privit în sus
simțeam cuvântul ca o vindecare
din rădăcini curgea înspre înalt
doar sevă pură să hrănească muguri
și peste garduri am făcut un salt
ce era vechi ardea acum, pe ruguri

lăsam în urmă anii de tăceri
când de la nimeni n-aveam alinare
iar suferința strânsă într-un ieri
o stivuiam pe –aripi de întâmplare
doar azi contează, numai azi trăiești
și poți de vrei să faci o socoteală
că ai știut prin viață să pășești
fără să faci vreodată o greșeală

iar din căuș de palmă apa vie
nedumerirea o transformă-n crez
iubirea mea ți-o dăruiesc azi ție
sublimul din privire ți-l cedez
din gând cobor perdele de mister
peste o lume ce-a uitat cuvântul
de poți să simți că totu-i efemer
poți bănui ce-nvârte și pământul

Vii sau pleci?

ianuarie 2, 2019

culeg cu tâmpla clipele ce cad

să pardosească timpului poteci

să izvorască iar, să facă vad

să simt iubire, pe aici când treci

manta de ploi să-ți țes din zâmbet pur

să-ți învelesc în ea vorbe de-alint

în coaja zilei reci să prind contur

și să aleg  cuvintele ce mint

mă amăgesc

tu n-ai să vii

doar eu trăiesc

în poezii

respir cuvânt

în miez de clipă

rouă pe gene

ger pe aripă

în sfori de umbre leg o răzgândire

și strâng pe ea vocalele fierbinți

ce lanț de întâmplări aperi, iubire,

când eu îți scriu doar povestiri cuminți

un cuib de gând așteaptă luna plină

să-și făurească zâmbete altoi

în haina nerăbdării nu-i lumină

și de aceea-n  ea încap doar doi

respir cuvânt

în miez de clipă

rouă pe gene

ger pe aripă

mă amăgesc

tu n-ai să vii

doar eu trăiesc

în poezii

mă tot frământ, pun semne de –ntrebare

răspunsuri nu mai caut,obosesc

să mai colind o lume-așa de mare

și nu mai sper pe-aci să te găsesc

culeg cu tâmpla clipele ce cad

să pardosească timpului poteci

să izvorască iar, să facă vad

să simt iubire, dacă vii sau pleci

Alegere nouă

ianuarie 2, 2019

strâng în palme o vocală ce mi-a rămas dintr-un vers

primenesc  pereții minții să pot da vieții rost

nu mai plâng că  timpul trece, amintirile s-au șters

și trudesc  să-mi fac la suflet  și-anul ăsta adăpost

alte visuri înfloresc, alte calde începuturi

mă atrag, îmi sapă-n talpă galerie de lumini

beau  numai o picătură  apă vie  prinsă-n ciuturi

nu mai strâng ca altădată mâinile unor străini

mă las pradă doar iubirii ce o simt cum curge-n mine

și aleg sentința dată de un tribunal suprem

nu mai rătăcesc prin clipe cu pereții toți ruine

și ridic ștacheta sorții să pot trece acel barem

ce mi-a stat mereu în cale și mi-a pus în călimară

zi de zi, clipă de clipă, doar cerneală de senin

cu dor mult pe-o coală albă să scriu tot ce mă-nfioară

să aleg iubirea pură și cu ea să vă alin