Ochii mei o să-i vezi iară, la un trecător pe stradă, o să simți cum te-nfioară, te desparte ca și-o spadă, iar în suflet se va naște o iubire ca-n poveste, cum o rază de lumină te mângâie și-ți dă veste, că nu se sfârșește drumul, e acum doar o răscruce, suferința e doar fumul, bucuria-ți va aduce liniștea dintâi și dorul scris de Creator pe soartă, vei bea apă din izvorul ce-ți deschide altă poartă.

Uneltesc cu anotimpul lanțurile de lumină și aș vrea să mint iar timpul și să nu am nicio vină, că mai vreau urme să las pe pământul ce ne ține, dar mi-e greu să fac un pas dacă nu ești lângă mine, de departe –mi faci cu mână și mă chemi în absolut aș fi vrut să vin la tine, dacă și tu m-ai fi vrut…

Se sfârșește iar o zi , vine-o nepătrunsă noapte, glasul ți l-aș auzi de n-ai murmura doar șoapte, care-mi bat note sonore pe un portativ de vise, trec secundele în ore de bătrânul timp sunt scrise, urmăresc cu gândul firul ce se deapănă încet și mă înțeapă trandafirul pus în rime de poet.