Vibrație

De prea mult timp eu socotesc

pe care cale să pornesc,

să nu m-ajungă norii

Tot scriu poeme fără glas

și înspre tine fac un pas

să-ți dăruiesc bujorii

Ce i-am cules de dimineață,

când era liniște în viață,

în suflet armonie

Pe jos  covor de verde crud,

doar păsărelele aud

și simt o bucurie

Grădini de flori eu  trec ușor,

se scurge ploaia dintr-un nor,

pe suflet simt altoi

Și iau speranțe cu-mprumut,

condeiul inimii ascut

când suntem amândoi

Din patru puncte cardinale,

scurg curcubeul în pocale,

să pot picta lumina

În brazda vremii semăn  maci,

când tu secunda o dezbraci,

ca să înlături vina

Și vămi de suflet  cu fiori,

în brațe cu-n buchet de flori,

aștepți să bată vântul

Să poarte spre Înalt dorința,

ce îți înobilează ființa,

când dezvelești cuvântul

Când două inimi înroșesc

cu patimă un ,,te iubesc,,

secunda stă pe loc

Pe drumul plin de bucurii

se țin de mână doi copii

ce-au început un joc

Publicitate