Sări la conţinut

iarna

decembrie 2, 2022

O iarnă prinsă-n bolduri pe ie de femeie, sclipește cu sfială și ne arătă-o cheie cu care să deschidem sipetul cu iubire, să luăm cât putem duce  si ochii să se mire de-atâta frumusețe ce Dumnezeu ne lasă, dar  câți din noi știu rostul de- a o păstra în casă?
O iarnă ne pătrunde în sufletele triste și ne îngheață astăzi doar lacrimi în batiste, de ce am uitat oare  credința, omenia ? știm defila cu arme, ne arătăm mândria de-a învăța copiii să lupte  și să moară, arată-ne Tu, Doamne, cum să iubim o țară…
O iarna ce-a cusut-o măicuța pe ștergare, să ne-amintească Crezul ne pune o-ntrebare, la care noi urmașii nu mai putem răspunde, ne-apasă rău tristețea și răul ne pătrunde în sufletul crescut în pace și iubire, credința ne e calea spre a noastră mântuire.
Și iarnă, după iarnă, poveri de dus în spate, cu ochii-n lacrimi calde și mâinile legate, sperăm că mâine soarta de noi o să se-ndure, va crește o speranță cum crește o pădure  și spiritul luminii pe toți ne va  cuprinde, iubirea  pentru țară scânteia va aprinde.
 

 
Publicitate
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: