Sări la conţinut

Știi ce fac ?

noiembrie 26, 2022

Știi ce fac?

e noapte-afară  și doar gândul meu colindă printre razele de lună se strecoară în oglindă, adâncește umbre stranii ce se-așeză peste crânguri, cornul lunii poartă dorul când suntem așa de singuri. Ai plecat înspre lumina care te-a orbit se pare, n-ai ținut de mine seama, ți-am scris totul într-o scrisoare, care stă și acum pe masă, poștașul n-a vrut să vină și- atunci tu ai găsit calea, ce mergea doar spre lumină. Eu rămasă-n întuneric, am pierdut cărarea dreaptă, n-a fost nimeni să mă-ndrume, să mă urce pe o treaptă, să observ și eu lumina ce-o zăreai în infinit, ai plecat și trist și singur,  ce-ai avut, ai părasit. De atunci nu-mi găsesc locul, lumea nu mai este lume, a căzut o ceață deasă peste-al sufletului nume, trec zile și nopți de-a rândul, nu mai știu de vin sau pleacă, simt izvorul plin de lacrimi cum se pierde-ncet și seacă. Singură, dechid ferestre să privesc în depărtare, poate de înduri de mine și te-ntorci la o zi mare, să-mi aduci plus-infinitul scris de Ziditor  pe cer, să fim doi ca mai-nainte, să nu rămâi un stingher, să simt iar îmbrățișarea care-mi aducea fiori, să trăiești povestea toată și să nu mai poți să mori …

Publicitate
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: