Ca la-nceput…

E -atâta spațiu  între noi, pământ și cer  stau la un loc, e și căldură dar și ploi, nici picătură de noroc nu cade peste timpul meu, să-mi lumineze nopți târzii, adun doar licurici din suflet sperând mereu c-o să revii. Eu nu-mi doresc eternitatea, o clipă doar să-mi fii aș vrea și aș zbura doar c-o aripă pe cea mai luminoasă stea, de-acolo eu ți-aș face semn și-aș scrie litere aldine  pe-un nour  alb ca un îndemn să poți urca până la mine. Doar bucurie-aș semăna pe ulițe de timp uitate și aș picta pe cer curat doar gândurile vinovate, ca vântul să le poarte-n zbor spre înălțimile albastre să rupă falsul lor fior din toate drumurile noastre. Mă voi ruga să-ți fie bine, oriunde-ți vei așterne locul și universul să-ți aline , să-ți stingă din inimă focul, de poți colindă necuprinsul, trimite-mi  unde de uimire, pe-o iederă de timp va crește grădina unde-am pus iubire, se v-a înălța înspre înalt din bucurii trăgându-și seva, născându-ne ca la-nceput întâi Adam și apoi Eva…
 

Publicitate