Sări la conţinut

singură

aprilie 1, 2022
Dau tristețea mea pe-o bucurie, una mică pentru suflet pur și întreb cine poate să știe, cum să-i fac iubirii un contur să o țin o clipă pentru mine , să n-o irosesc  prin ploi prea reci, scriu vocale-n litere aldine și le semăn pe lângă poteci, să-nflorească doar cuvinte bune cu parfum de micșunea târzie să le simtă azi întreaga lume virtual sau scrise pe-o hârtie.
Își dezleagă băierile cerul, lasă stropii mari să cadă-n voie, cum poți desluși acum misterul ce-l ascunde –o arcă a lui Noe , prea puține puncte cardinale am atins cu visul unor îngeri, urc un munte și cobor o vale dar acolo sunt prea multe plângeri,  scrise cu creioane de lumină pe o umbră de sfântă cetate  și mă-ntreb din nou de am vreo vină de sufletul tău nu se abate?
Primăvara  înverzește  tot, înfloresc pe drumuri corcodușii, de-aș putea  din gânduri să te scot  și  să te oprești  în tocul ușii, să-mi zâmbești  cum o făceai odată, anii nu pot  să-i    întorc din drum, doar din când în când mi se arată , nălucire albă ca un fum ce –mi aduce –n dar numai  iluzii prin păduri  de suferințe-albastre, cer la înalțime trei perfuzii  să-și revină gândurile noastre .
Simt durere mare-n partea stângă, inima parcă îmi face semn, că neștiutoare trec pe  lângă o icoană sfântă dintr-un lemn și nu prețuiesc clipele pline de trăiri ce sufletul  îmbată și spre malul vieții trec străine amintiri ce ard sclipind pe  vatră, uluită sunt  și n-am repere , înspre ce să mă îndrept acum, un destin plutește în mistere, eu rămân iar singură pe drum…
 
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: