Sări la conţinut

Vorbe

noiembrie 9, 2021
tu fetița mamei, care
ai plecat așa departe
să n-ai teamă de nimica,
când și când Domnul, împarte
lumea –n două, unii pleacă
alții își trăiesc destinul
unii sorb din fericire
alții se luptă cu chinul

noi, grija ți-am dus-o mamă,
până când ai crescut mare
n-am precupețit nimica
sufletul ți-e ca o floare
tu la rândul tău copilă,
să înveți pe toți de bine
și să scrii pe-a vieții filă
doar cu litere aldine

să rămână-n lume semne
urmele să se cunoască
sufletele bune, mamă
iarăși o să se mai nască
amintirea nu se șterge
pururi ea rămâne vie
ca un vers simțit în suflet
și nu-i scris pe o hârtie

taică-tău s-a dus la ceruri
și- oi pleca și eu, mămică,
că acesta-i rostul lumii
tu să nu rămâi cu frică
când de mână ești cu Domnul
El ți-arată drumul drept
și mă rog seară de seară
cât bate inima-n piept

să ai parte doar de bine
și lumea să te iubească
nu averea –i fericire
ci puterea omenească
luptă să-ți trăiești viața
doar în bucurii și pace
dă și altora lumină
în căsuțele sărace

lumea s-a schimbat, se vede
măști purtăm azi pe figură
focul ăsta ce ne arde
lasă-n urmă numai zgură
mă întreb cu grijă, mamă,
cum se-nvârte iar pământul ?
unde e înțelepciunea?
cum de ne uităm cuvântul?

îți lăsăm măicuță casa,
să ai unde să respiri
via toată și livada
grădina cu trandafiri
pașii noștri pe poteca
de la poartă la fântână
ca să simți când bate vântul
că mai suntem împreună…
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: