Sări la conţinut

martie 25, 2021

Corcoduși ning petale, vișinari îndrăznesc, să deschidă spre lume, (să privească – gândesc), ochii lor puri și albi cu stamine gălbui, întind brațe spre cer , rugă spun Domnului, să le dea iar speranță și în sâmburi putere să rodească din nou pentru noi mângâiere. Merg desculță prin timp și mă bucur acum, de corăbii de vis, de cuvânt și de drum, de albastre mirări, de parfum acrișor și tot caut mereu să ascund al meu dor. Primăvară tu ești o crăiasă din cer, ce ne-aduci tuturor insomnii și mister, te iubim și te vrem lângă noi să rămâi, primăvară mi -aduci, dorul meu cel dintâi…Soarta mea e amară, ursitoarele-au spus, că purta-voi povară gândul meu nesupus, că voi merge pe-un drum înspre margini de-abis și-am nevoie mereu să mă apere-un vis. Timpul trece și lasă peste noi clipe iar, ziua trece și alta vine în calendar, corcoduși ning petale, vișinarii privesc omul ce nu mai știe să trăiască firesc…

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: