Sări la conţinut

Fior pierdut

martie 20, 2021

mă-ndepărtezi de tine și mă doare

e rana prea adâncă , sângerează

eu sufletul  l- am pus într-o scrisoare

 ți l-am trimis, nu știu ce mai urmează

nu-ți cer nimic, eu doar îți dăruiesc

și martor, Creatorul, doar el știe

cât de profund e dorul, cât iubesc

când  lacrima îmi vărs în poezie

și trece timpul clipă după clipă

iar ochii mei nu se opresc din plâns

cum o să zbor acum fără aripă

și unde dorul tău este ascuns ?

atâtea gânduri am trimis la tine

și -am tot sperat ca poarta să-mi deschidă

să țes în jurul tău drumul spre bine

dar m-am lovit de – un zid de cărămidă

pe care l-ai zidit să te-nconjoare

să nu mai pot să mângâi visul tot

unde să te găsesc? de ce mă doare?

din suflet n-am putere să te scot …

grădini de adrenalină  te îmbie

și vrei atâtea inimi să dezmierzi

rămân să scriu cu dorul … poezie

să-ți lumineze drumul când te pierzi

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: