Te voi uita

nu-mi mai vorbești,

ai alte gânduri,

ții sufletul închis cu cheia

iar la ferestre ai  pus perdele

ce-acoperă  simțirea vie

am înțeles ce se întâmplă,

știu ce-am pierdut, rămân femeia

ce-și duce liniștită crucea

spre o întindere pustie

poate-am greșit gândind că viața

poate să fie și frumoasă

și am sperat că visurile,

aproape toate se-mplinesc

aveam un scop, venind pe lume,

am pus un pom, mi-am făcut casă

și am tot scris fără-ncetare

pe orice frunză ,,te iubesc,,

azi chem uitarea la fereastră,

ea știe vindeca o rană

și poate mâine  în lumină,

de umbre voi uita subit

îmi sterg de lacrimi și durere

destinul și cos pe năframă

doar bucuria și speranța

să pot  uita că… te-am iubit