Sări la conţinut

Calea vieții

decembrie 12, 2020

În pădurea de aramă,

fulgii moi și albi se-așează

curge-o lacrimă-n maramă

iarna mă cronometrează

Urc iar munții vieții mele

și cobor apoi în văi

simt picioarele-n atele

când mă văd în ochii tăi

Ești cu mine, mă susții

să nu cad în niciun hău

și de când eram copii

mi-ești în suflet  tot mereu

Vine iarna peste toate

 noi avem argint la tâmple

te întreabă și socoate

ce va fi – o să se întâmple

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: