Sări la conţinut

Nu-i târziu

iulie 26, 2020

mi-am strâns tristețea-n două geamantane

și-am tot trecut prin gări  înspre liman

atâția călători stau pe peroane

tot așteptând să vină un alt an

să ne ridice masca de pe față

să știm din nou ce-i aia bucurie

escaladând un  munte înspre viață

să ne eliberăm de nebunie

s-avem iar libertatea din-nainte

cu sufletul întreg, nu în bucăți

să facem curățenie în minte

să nu ne-mpartă-n două jumătăți

în mine sentimentu-i amorțit

de câte ori încerc să deschid poarta

prea multă vreme-noi au cuibărit

minciuni ce vor să ne  preschimbe soarta

purtăm de mult poverile în spate

și tot ne îndreptăm înspre pustiu

de ce să stăm cu mâinile legate

treziți-vă, cât  încă nu-i târziu

să descheiem la gât cămașa sorții

să-ntinerim în noi o bucurie

să ocolim pretinsa cursă-a morții

ținând în noi sparanța vieții, vie

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: