Sări la conţinut

Gândul mamei

iunie 3, 2020

pe scaun stă la poartă, privirea-i hăt departe
și gândurile toate spre tine zboară stol
doar sufletul în pieptu-i îl simte cum se zbate
plecarea ta departe a lăsat locul gol
o lacrimă îi pică, o șterge cu năframa
și-o amintire-i trece iar pragul unui gând
are argint la tâmple, ce tristă este mama
icoană de lemn, sfântă, bătută doar de vânt

vin stropi, o ploaie-apare, e început de vară
grăbește pasu-n tindă, s-adune puișorii
cățelul o urmează, pisica e pe scară
să nu dea piatră-și zice, că-i strică toți bujorii
spre cer ridică ochii și spune-o rugăciune
să aibă grijă Domnul, de omul necăjit
ce a muncit cu trudă, în toamnă să adune
doar ce ne dă pământul, e-aproape asfințit…

o negură se lasă, parcă-i sfârșit de lume
nu-i nicio luminiță, doar fulgeră și tună
își face cruce, mama și Tatăl nostru spune
aude-n depărtare cum o sirenă sună
cu pasul ei domol, o lampă își aprinde
și pe pereții casei în neguri – e lumină
privește-n depărtare și mâinile întinde
să-ndepărteze răul și iarăși se închină

în graba ei, furtunii i-a fost milă de mama
și-a lăsat stropii grei pe arii și-a plecat
dar n-a putut să spele, durerea și nici rana
ce a secat un suflet atât de încercat
o lampă în odaie, lumina-și împletește
cu umbre care joacă o horă pe pereți
și în tăcerea asta o inimă iubește
copilul ce se pierde încet printre drumeți

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: