Adăpost regăsit

văd foarte clar cum drumuri se-ntretaie
pe tine cum alergi tot înainte
cum de găsești seninul după ploaie ?
cu ce m-ai șters, iubire, din cuvinte ?
cu guma nerăbdării prinsă-n beznă
ai anulat atâția ani de dor
și-ai învățat că jocul fin de gleznă
pe suflet de femeie e ușor
călcai așa de apăsat pe trepte
nu îndrăzneam nici ochii să-i ridic
mi-aș fi dorit destinul să îndrepte
balanța cu iubire doar un pic
apusul a venit, vine și gerul
la mine te întorci, vrei să fim doi
am obosit tot vrând să sprijin cerul
să nu mai cad-acum pe amândoi
eu am iertat și știu că nu se poate
ca fără tine, să mai am vreun rost
îmi ești în gând, în suflet, mi-ești în toate
doar în iubirea mea ai adăpost