Adăpost regăsit

văd foarte clar cum drumuri se-ntretaie

pe tine cum alergi tot înainte

cum de găsești seninul după ploaie ?

cu ce m-ai șters, iubire, din cuvinte ?

cu guma nerăbdării prinsă-n beznă

ai anulat atâția ani  de dor

și-ai învățat că jocul fin de gleznă

pe  suflet de femeie  e ușor

călcai așa de apăsat pe trepte

nu îndrăzneam nici ochii să-i ridic

mi-aș fi dorit destinul să îndrepte

balanța cu iubire  doar un pic

apusul a venit, vine și gerul

la mine te întorci, vrei să fim doi

am obosit tot vrând să sprijin cerul

să nu mai cad-acum pe amândoi

eu am iertat și știu că nu se poate

ca fără tine, să mai am vreun rost

îmi ești în gând, în suflet, mi-ești în toate

doar în iubirea mea ai adăpost