Sări la conţinut

Destin pe vârf de spadă

iunie 18, 2019

Culeg de jos bucăți de suflet, l-ai rupt să-ți întregești trăirea, mă mir că mai găsesc cuvântul ce mi l-ai spus, dezamăgirea e starea care mă cuprinde când simt că nu se potrivește și o scânteie mă aprinde din tăciuni stinși, cine iubește și cine minte și înșeală, cu cine trăiești în poveste prin mlaștini reci de îndoială, nici măcar gândul nu mai este să apere de ploi și ger tot ce a fost frumos și pur, ai lăsat sufletul stingher fără culoare și contur, tăcut și fără vreo speranță în palme cu urme de cuie ce țin simțirea la distanță când dorul e plecat, sau nu e. Cum să îmbrac în haine strâmte atâtea săptămâni sau ani și cum să tatuez pe frunte cu sevă de bătrâni castani tot ce-am trăit- boboc de floare ce a uitat să înflorească, parfumul-și pierde în vâltoare că n-a știut când să iubească, pe cine, cum să-și scrie-n gânduri tristețile prinse-n frânghii și cum să-și mâne caii sorții să se-ntrupeze-n herghelii. Cu fir de borangic încerc să cos speranța de credință, de am noroc voi întâlni pe drumul drept altă ființă ce – are nevoie ca și mine s-alunge din necaz și chin și împreună să compunem o odă fără vreun suspin, așa e viața câteodată când stă pe-aripi de întrebare, nu simți, dar într-o clipă șterge și trece totul în uitare !

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: