Sări la conţinut

Sunt doar o femeie

aprilie 23, 2019

prinde dimineața, curge între noi

pe atâtea patimi, prin atâtea ploi

și din noaptea neagră la lumină ajung

gândul mi-e în ceață, plânge îndelung

caută secunda-n  ce n-are noroc

știe  o iubire ce e numai foc

unde să-și găsească astăzi adăpost ?

când în lume totul are doar un rost

simt că fără tine nu-mi ajung nici mie

nu mai vreau altceva pe-a vieții tipsie

strig cât pot de tare, cine să m-audă

și de-atâta ploaie, simt tristețea udă

mă îneacă lacrimi ce curg, un izvor

patimă crescută pe tărâm de dor

scriu cu-azur de cer pe nemărginire

timpul nu m-așteaptă, ce să fac, iubire ?

înspre ce trăire să-mi iau azimut

când te strig degeaba, gândul tău e mut

nu-mi poate răspunde, caii ți-i dezleagă

și colindă vremea, clipa-i e întreagă

nu-i pasă de lacrimi, nu-i pasă de mine

strivește  poemul, îmi distruge rime

stinge cu albastru ultima scânteie

cum să lupt iubire? sunt doar o… femeie

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: