Sări la conţinut

Timp la trecut

aprilie 17, 2019

nostalgia mă cuprinde, trupul tot mi-l înfioară
o scânteie îmi aprinde amintiri ce-ncep să doară
stări ce fug prin labirinturi și se lovesc de pereți
strâng consoane și vocale aruncate de poeți
și-mpletesc cunună vie, un decor de visuri noi
mă torn iarăși în tipare, dar pereții rămân goi

pun imagini netrăite peste dorurile ascunse
resemnările le număr de durere sunt pătrunse
și mă mir de ce ecoul gândul mi-l duce pribeag
mă trezesc în umbra zilei lăcrimând pe al tău prag
lacătul mi-ai pus la suflet și-ai uitat să-mi lași și cheia
în oglindă-mi pare tristă, de ce suferă femeia ?

ce-a greșit de-i pleacă dorul iar, haihui peste coline
de ce vede viitorul trist și sumbru fără tine?
cui să-i ducă o ofrandă, să-i răspundă la-ntrebare ?
și de ce în lumea toată, nu găsește alinare?
doar ea știe ce sclipire să așeze în privire
și-orice zi ce o trăiește-i purtătoare de iubire

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: