Sări la conţinut

Gânduri pirdute

februarie 28, 2019

Scriu cu cerneală de senin gânduri ce izvorăsc din viață, cu două mâini încerc să prind lumini ce-apar în dimineață și curioasă caut iar în patru să despic un fir, în suflete să văd sublimul și liniștită să mă mir de tot ce lumea asta mare îmi desenează pe retină, să râd, să cânt, s-alerg prin ceață și să nu simt că am vreo vină de-a nu cunoaște rostul care ne amintește că trăim, că suntem vii și fiecare  avem pe cine să iubim.

Pășesc pe vârfuri să nu stric corola de minuni a lumii, iubesc din suflet adevărul și mă opun mereu minciunii,  azi ocolesc cât pot de mult nisipurile mișcătoare, caut poteci de zâmbet clar și știu că nu-i o întâmplare că în simțire știu s-aleg grâul curat, s-arunc neghina, din întuneric mă ridic și urmăresc numai lumina ce-i dătătoare de speranță și mă ridică din genuni, pentru oricare om există din  naștere promisiuni.

Încrederea-i o fortăreață  ce o păstrezi cu porți închise, dacă perzi cheia ce-o deschide o poți găsi numai în vise, realitatea îți ucide sublimul strâns în suflet pur și  te trezești plângând trecutul, când nu poți desena contur la o trăire ce te –apasă și simți că e dezamăgire, când viața poate fi frumoasă, eu de ce plâng acum, iubire?

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: