Sări la conţinut

Dor năuc

februarie 13, 2019

sporește dorul iar din amintiri
eu n-am uitat sărutul cel dintâi
nici focu-aprins în fragede priviri
dar mâna ta nu mi-a fost căpătâi

atunci n-ai înțeles ce mult mă doare
acum i-așa târziu, mai e vreun rost
să scriem vieții iarăși o scrisoare
din clipe să ne facă adăpost ?

n-am cum să șterg din timpul ce-a trecut
să caut răsăritul în apus
când ochii strălucirea și-au pierdut
și nu s-a spus, tot ce era de spus

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: