Sări la conţinut

Fragment (Scrisori- proză scurtă)

ianuarie 12, 2019


Iubito, îți scriu iar și iar, niciodată însă ceea ce scriu nu ajunge la tine, n-am curaj, da, știu sunt slab, deși par puternic la prima vedere, dar înlăuntrul meu sunt altfel. Cum să-ți explic că aluatul din care sunt făcut (adică ADN-ul, știi tu) mă obligă să caut mereu, am lipsă de adrenalină iar atunci când fur ceva ce nu-mi aparține, când tremură în mine clipa, când nu vreau să fiu prins, primesc șuvoi din această binecuvântare și mă refac trupește. Doar trupește pentru că în sufletul meu ești doar tu, pentru că în gândul meu ești doar tu, pentru că mă ierți întotdeauna când știi precis că am greșit din nou, pentru că nu poți trăi fără mine, la fel cum nici eu nu pot trăi fără tine- în gând, acolo se întâmplă totul. Clipă de clipă agăț la fereastra sufletului meu steagul armistițiului, accept să mă cerți, deși mă plâng mereu că faci asta, doar așa mi se mai risipește din vina ce mă roade că sar gardul prejudecăților. Aș vrea să-ți spun cuvinte frumoase, tu să asculți și să-ți lași mâinile să-mi mângâie  buzele care doresc sărutul ce știu că n-o să vină, dar mi-l închipui așa de luuuung încât să uit că trebuie să respir- ca să trăiesc.

Iubito, ți-am spus mereu că sunt cu picioarele pe pământ, viața pentru orice clipă de fericire pe care  mi-a dat-o, m-a taxat dublu, am și greșit, recunosc, chimia e de vină, dar crede-mă că am uitat mereu, chiar dacă  am rămas în patul cuiva o noapte, a fost foc de paie, totul  s-a stins, iar  cenușa a fost împrăștiată de vânturile destinului-nimeni și nimic nu mi-a clintit nici măcar un singur gând ce păstra dorul de tine. Erai mereu acolo, mă călăuzeai, te simțeam, pentru că ești în mine de prea mult timp, doar cu tine mă simt complet, doar cu tine sunt eu.Ți-aș spune că te iubesc, dar tu nu mă crezi, m-ai avertizat mereu că  iubirea o ai sau nu, deoarece, pentru tine nu e o emoție trecătoare, nici autosugestie, în iubire dai tot ce ai și primești ce ți se oferă. Nu se cântărește nimic, fiecare e unic, așa ne-a construit Creatorul în joaca Lui de-a omenirea. Vreau să știi însă că emoția dăruită cuiva trebuie susținută  și de bucuria trupului altfel se lasă peste trăire perdeaua neagră a neîncrederii, a îndoielii, a geloziei.

Iubito, încerc să nu-ți mai dau motive să te îndoiești de mine, încerc, nu știu însă dacă o să și reușesc…astă seară mi-e dor de tine, vino, te aștept, deși știu precis că totul se întâmplă numai în gândul meu…

(va urma)

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: