Sări la conţinut

Iarna din noi

ianuarie 11, 2019

au venit zăpezile-napoi
le topise clipa albul pur
a-nceput să-mi fie dor de noi
când pictam în doi, vieții contur
sufletu-l cioplesc încet la daltă
opresc ce e viu, ce vrea să zboare
stelelor ce –apun pe bolta naltă
cu azur senin le fac altare

și mă rog- dorința să-mi înșire
pe salbă de clipe pân* la cer
să-mi picteze pe o amintire
un cuvânt pierdut într-un mister
și să-mi lumineze drumul tot
liniște să-mi curgă în  poeme
încă-m ești în suflet și mai pot
să trimit durerea –n altă vreme

simt un foc ce arde neîncetat
neînțelesuri strânse de-o femeie
timpul ce-a trecut le-a înnoptat
e nevoie numai de-o scânteie
să aprindă ruguri, să le cearnă
bucurii să pună în privire
amândoi să fulguim în iarnă
dor curat, speranță și iubire

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: