Sări la conţinut

Dimensiunea următoare

octombrie 18, 2018

îmi place să privesc destinul, îl simt cum mă nedreptățește

dar n-am putere să rup chinul, la tâmple păru-ncărunțește

mi-a curs atâta dor în urmă de pași trecuți peste abis

dar suferința nu mi-o  curmă, decât speranța într-un  vis

ce-l am demult, de când pe tine, eu te-am zărit întâmplător

iubirea ta nu-mi aparține, prin lume ești un călător

ce trece dintr-o zi în alta zâmbind și dând vieții temei

iubit de-atâta lume bună, iubind la rându-i doar femei

ce știu promisiuni să facă, pentru-a obține tot ce vor

iubirea mea știe să tacă, doar lacrimile curg izvor

și  sper că poate-n  altă viață, o să mă vezi printre străine

și o să rogi o dimineață, să mă aducă lângă tine

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: