Skip to content

suflet de artist

iulie 5, 2018

 

 

Fată dragă, îmi povestești zilnic trăirile tale și observ că doar așa te eliberezi de naivitatea ta privind suferința din iubire. Am înțeles, iubești un artist, care pleacă mereu la evenimente, nu știi niciodată unde și cu cine se duce pentru că nu-ți spune asta, te întrebi în fiecare seară cine e femeia pe care o strânge în brațe în momentul în care gândurile tale sapă în stânca drumului de piatră spre inima lui. Vă vedeți de două ori pe an (poate) iar răbdarea ta continuă să crească ca o iederă pe copacul destinului, crezi în sufletul tău, crezi  că așteptarea asta bezmetică, fără speranță îl va face să-ți întoarcă măcar o clipă de fericire, speri că acolo sus cineva va face dreptate și vei avea parte măcar de un strop de liniște sufletească. Îmi spui că ai dăruit tot ce-ai avut mai bun, că sufletul tău zace acum pe caldarâmul pe care l-au atins pașii lui, că ai fost sinceră, îngăduitoare, conștientă dar nu mai reziști. Timpul a erodat încrederea, a măcinat speranța, a zdrențuit destinul, lacrimile au ajuns izvor iar tu crezi în continuare în minuni. Artiștii sunt altfel de oameni,(mai ales bărbații) sensibilitatea lor atrage suflete ce se vor împlinite,ei trăiesc clipa așa cum vine, pun întotdeauna bariere între trecut și viitor, iar acolo între bariere iubesc prezentul cu ce le cade la zar. Eu cred ca ai avut și tu parte de o asemenea clipă, (altfel n-ai plânge atât) dacă n-ai știut s-o prețuiești, dacă n-ai fost conștientă că fericirea aceea va trece și nu se va mai întoarce vreodată,  nu am ce sfat să-ți dau. Iubirea pură, reciprocă, dacă nu e trăită la cea mai înaltă valență, atunci când clipa perfectă se intersectează cu drumul vieții – ea va trece și-o vei regreta toată viața. Dacă iubești un artist rabdarea ta nu trebuie să aibă margini,degeaba-ți faci iluzii, ele-ți vor îmbolnăvi sufletul și vei deveni din ce în ce mai nesigură pe tine. Artiștii sunt sensibili, iubitori romantici dar niciodată fideli, va trebui să te mulțumești cu rămășițe de iubire consumată prin locuri străine, cu teama păcatului dorit, amăgită de un gând ce spulberă visul pe drumuri cu sens unic, va trebui să suferi, dar suferința ta nu este pentru artistul tău intangibil ci pentru nesiguranța ta, pentru naivitatea cu care ai abordat șansele la fericire. Artistul tău plin de mândria păunului în fața mai multor păunițe ce-l vor, trece prin timpul neiertător cu zâmbetul pe buze,iar tu cu suferința pe suflet.Te-aș sfătui să uiți, sau să înlocuiești persoana iubită, dar asta n-ar aduce dacât o altă suferință. Nimic din ce-ai trăit n-o să se întoarcă, va izvorî durerea ca o viitură peste sufletul tău, te va apleca până la pământ și vei zace acolo neștiută de nimeni nici chiar de artistul tău care-și va continua viața de parcă nimic nu sar fi întâmplat. Nu aștepta să te mai sune, o mai făcea câteodată , dar pe măsură ce trece timpul amintirea ta din gândul lui se estompează, dupa care dispare definitiv dincolo de zidurile unui destin făcut din cărămizile indiferenței, orgoliului, minciunii. Adună-ți lacrimile în căușul palmei și puneți speranțele într-o viață viitoare în care vei intra cu lectia umilinței învățată și urcușul îți va fi mai ușor.

 

 

 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: