Skip to content

încă mai sunt

iulie 4, 2018

 

eu sunt aici, te-aștept, de poți, să vii

să ne privim în ochi ca altădată

să dăm anii-napoi, să fim copii

și timpului să-i cerem judecată

pentru ce-a fost,ce-ar fi putut să fie

de ce-am ales cu mintea n-am să știu ?

de ce îmi plânge versu-n poezie

și sufletu-mi se zbate în pustiu ?

tu n-ai avut curaj, iar eu răbdare

și clipele de noi n-au ținut seamă

credeam că viața n-o să ne doboare

iar astăzi doar tristețile ne cheamă

tu ai uitat, e-o  lege omenească

pe mine lacrimi grele mă încearcă

un vis pierdut ce-avea să rătăcească

timpul trecut ar  vrea să mi-l întoarcă

din prea puțin, eu n-am oprit deajuns

mă doare clipa ce va fi să vie

nu caut la-ntrebare un răspuns

doar  îmi ascund durerea-n poezie

aș da anii-napoi să fim copii

și timpului i-aș cere judecată

încă mai sunt aici și-aștept să vii

să ne privim în ochi ca altădată

 

 

 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: