NOAPTEA SÂNZIENELOR

petrec această noapte cu gândul dus aiurea
fecioarele în ie,visându-și iar iubitul
au împletit cunună din flori de sânziene
cu rouă-și spală fața când vine răsăritul

și vor să-și amintească, când, unde și cu cine
călătoreau în vis cu părul despletit
așa e obiceiul și mama și bunica
la rândul lor visat-au la prințul mult iubit

magia izvorâtă din noaptea asta rece
pe suflete pictează cel mai ciudat decor
din flori de sânziene culese și-mpletite
cad picături celeste din cel mai tainic dor

fecioare ce visează – câte există oare ?
și câți feciori se-ntorc astăzi la rădacini
o altă vreme-mbracă clipa ce trece iute
feciori și fete blânde, rămân printre străini