Skip to content

soartă reciclată

iunie 3, 2018

 

gândul trimis se-oprește într-un zid

o liniște ciudată mă apasă

la orizont nori negri se deschid

pornește-un vânt ușor și intru-n casă

să țes speranțe peste amintiri

să-mi pară clipa zbor de păpădii

ce se agață-n suflete subțiri

să construiască loc de bucurii

secundele-n minute se-mplinesc

când gândurile au plecat departe

aș vrea să-ți spun,(dar iar nu îndrăznesc)

să mutăm stânca care- ne desparte

doar amândoi uniți o putem face

purtați de-un dor curat înspre înalt

să aruncăm cuvântul care tace

și să trăim în următorul salt

călătorind cu sufletul deschis

de mână –n labirintul ce e viața

și să zâmbim când se-mplinește-un vis

în doi să ne trezească dimineața

sortiți să fim  prieteni,  o secundă

nedespărțiți, zburând în univers

să întrebăm, ecoul să răspundă

vocale să se-nșire într-un vers

eu țes speranțe peste amintiri

să-mi pară clipa zbor de păpădii

ce se agață-n suflete subțiri

să construiască loc de bucurii

gândul trimis se-oprește într-un zid

o liniște ciudată mă apasă

la orizont nori negri se deschid

pornește-un vânt ușor și intru-n casă

 

 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: