Skip to content

Fragment 4

ianuarie 5, 2018

A trecut și această noapte care a adus cu ea liniște și somn greu, fără vise. Era odihna binemeritată, după atâta nesomn în care sufletul meu (ce s-a zbătut în neștire între coperțile anului trecut), începe să-și revină. Primenesc o speranță în rochie de duminică și o trimit să prospecteze dimineața ce-și deschide aripile cu un buchet de raze călduțe. E iarnă, ianuarie după calendar și primăvară după vreme, au înflorit ghioceii, iar de fulgi de zăpadă nici nu se pomenește. Azi nu mă mai doare așa tare ca ieri, cu un zâmbet amar în colțul gurii deschid ferestrele sufletului și caut speranțe pitite-n cuvinte rămase nespuse ce-au căzut în adânc de suflet trist și înlăcrimat. Va trebui să-mi torn iar sufletul în tipare, să încerc să fiu fericită în nefericirea mea. Îmi vin întrebări în minte, la care mi-e greu să caut un răspuns – ce e fericirea? o mulțumire? o stare mentală? o emoție? Fiecare dintre noi o conștientizăm în alt fel, unii vor să fie bogați iar când acest lucru se împlinește, se consideră fericiți, alții își doresc să aibă putere asupra altor oameni, se consideră lideri, se privează de tot felul de alte emoții să ajungă acolo și se consideră fericiți ajunși în vârful lor, alții vor să fie iubiți, vor să primească emoția divină, fără să dea nimic la schimb, atunci sunt fericiti iar țelul lor este atins. Mai trăiesc însă printre noi și oameni care iubesc necondiționat, care dau tot ce au mai bun în ei și nu doresc nimic la schimb, care sunt fericiți când omul iubit este fericit chiar dacă acest lucru înseamnă durere pentru ei, acești oameni cunosc ce înseamă iertarea, din iertare se naște o linște sufletească binefăcătoare, care vindecă răni. Cu aceste gânduri în minte rătăcesc prin orașul rămas împodobit de sărbători, în căutarea ta. Aș vrea să te fac să înțelegi că lumea nu se sfârșește aici, mi-e teamă că pierderea iubirii târzii în care investiseși sentimente ascunse atâta timp te va obliga să privești pământul pe care mergi, că lovitura pragului de sus, te va aduce cu picioarele pe pământ…și atunci mâhnirea ce a pus stăpânire pe tine te va face să-ți pierzi echilibrul. Numai că eu voi fi acolo și nu te voi lăsa să cazi. Noaptea își lasă perdeaua peste două suflete ce-și caută jumătățile pierdute.

(va urma)

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: