Sări la conţinut

mă descopăr pe mine

decembrie 11, 2017

 

 

Cu greu mă rup de trecutul plin de amintiri care dor ,

încerc să nu mă las doborâtă de angoasele eului meu

și tulbur apele prezentului cu dorințe târzii

care sper să se-mplinească

în dimineți nespălate pe față

de funinginea nopților fără lună.

Culeg rouă din iarba arsă

de gerul ce arată că iarna a venit,

o strâng în căușul palmei

să primenesc cu ea retina ce nu vrea să vadă

o realitate ce mă obligă să urc scara spre bucuria clipei

Haina speranței de azi

este neterminată,

aștept un mâine plin de neliniști

să-i  cos

gulerul de mângâiere și alint.

Adun visele mănunchi,

încerc să le pun la adăpost de furtunile vremii

și slobozesc în zbor porumbeii veșniciei.

Zâmbesc,

zilele nu sunt niciodată la fel,

le deschizi ferestrele spre zenit

și peisajul este altul de fiecare dată,

mă descopăr pe mine

și-mi dau seama că trebuie să rămân eu însumi

chiar dacă vânturile reci îmi schimbă potecile trăirii.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: