Skip to content

crâmpei de viață

Octombrie 12, 2017

 

iau cu mâna cât pot duce

semăn în suflet iubire

și găsesc într-o răscruce

încrustat-o amintire

când eram copil de școală

fără griji dar cu chemare

n-aveam umbre de-ndoială

de  greșeam,  ceream iertare

vântu-ngână acum o rugă

ochii lumii lăcrimează

și secundele pe fugă

în șir indian se-așează

vor în ploaie să ascundă

suferițele și plânsul

o perdea neagră, profundă

ne acoperă răspunsul

azi cu ghiocei la tâmple

port în mine  doruri grele

știu precis ce-o să se-ntâmple

spiritul urcă la stele

dar nu poti afla răspunsul

când uiți să pui întrebarea

bucuria, chinul, plânsul

cum de le  auzi chemarea ?

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: