Zidești tăcere
august 29, 2016
trimis-ai vântul
prea obosit să mai adie
să-mi ia cuvântul
ce-l zugrăvisem pe hârtie
nu crezi în vise
și nici în luna de pe cer
iubiri promise
pe veci râmân doar un mister
nu simți chemarea
ca un ecou în infinit
cu întrebarea
pe unde-ai fost, când ai venit
speranța-ți este
prea temătoare și tăcută
te chinuiește
dorința searbădă și mută
gândul tău pleacă
pe un făgaș de nebunie
și te dezbracă
lăsându-te în agonie
uită și iartă
alege drumul înapoi
o altă soartă
scade distanța dintre noi
No comments yet