Skip to content

s-a dus copilăria de tivul unui nor

Iulie 11, 2016

9

 

urmez o amintire , o umbră  pe cărare

copilăria trece prin fața-mi ca un dor

un vântuleț  mi-aduce în suflet alinare

trecutul meu în gânduri coboară foșnitor

și clipă după clipă se pierd în așteptare

în cuta de pe frunte un gând e dezertor

aleargă fără țintă deloc n-are răbdare

învață din durere când e neștiutor

chirie plătesc vieții când simt o apăsare

poteca limitată găsesc întâmplător

o ancoră de vreme  arunc în vindecare

dau sufletului apă din cel mai pur izvor

și la icoana sfântă acum îmi cer iertare

în rugăciuni învălui cuvântul – sunt dator

călătoria asta El poate s-o măsoare

strângând  pe fusul vieții și  ultimul fuior

un vântuleț  mi-aduce în suflet alinare

trecutul meu în gânduri coboară foșnitor

urmez o amintire ce trece pe cărare

s-a prins copilăria pe tivul  unui nor

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: