Skip to content

Copacul om

Iunie 28, 2016

9

 

din sevă  încropesc cuvânt

să dăinuiască peste timp

am rădăcinile-n pămănt

s-au plămădit  în anotimp

o primăvară  ce-a rămas

din alte veacuri –primadonă

trăia în  umbra unui pas

şi an de an o altă clonă

o vară cu călduri cereşti

şi-un  verde crud izbind spre soare

hârtie tipărind fereştri

către iubire şi iertare

o toamnă izvorînd rugină

molatic dorul îl destramă

cu mâna dreptă  se închină

sufletul trist încet îl cheamă

o iarnă trece-n amorţire

împarte timpul în secunde

strînge speranţă  şi iubire

şi-o varsă -n sevele profunde

am rădăcinile-n pămănt

le-am plămădit  în anotimp

din sevă  încropesc cuvânt

să dăinuiască peste timp

 

 

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: