Skip to content

luna mea

Aprilie 21, 2016

New Image 2

 

Privesc o lună mare, plină ce luminează tot pământul şi-mi pleacă gândul hăt departe mă urmăreşte iar cuvântul- ce l-am scris într-o dimineaţă când sufletu-mi plângea destinul şi m-a închis într- o tăcere de unde mă veghea suspinul.

Privighetoare-n colivie, înalţă cântul în iubire, tresar când inima mă doare şi săgetez cu o privire cer ploaia sfântă să mă spele,să nu mai am nici strop de vină, un fluture  între petale să strâng în aripă lumină. O lună plină ochi cu  vise împarte  trena argintie,leagă cu sfori de umbre timpul şi o secundă îmi dă mie, o-mbrac într-o manta de ploaie ce e tivită cu rugină şi aştept o altă dimineaţă din acoladă să revină.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: