suflet de poet

 

 

în versul lui iubirea înflorea
de ţară, neam şi de străbunii toţi
şi orice fărădelege îl durea
ne arăta cu degetul pe hoţi

avea curaj măreţ dar şi mîndria
de-a fi român stăpân pe-al său pământ
vroia să facă mare România
duşmanii tremurau de-al său cuvânt

a deşirat din cartea vieţii file
cu demnitate a scris pentru urmaşi
cuvinte mari, nu plecăciuni umile
încă se văd în urmele de paşi

s-a dus alte-universuri să măsoare
noi am rămas mai trişti şi mai puţini
c-o rază de căldură dătătoare 
ne-o aduna pe toţi de prin străini