Skip to content

ruptură

Aprilie 4, 2016

5

 

 

 

simt distanța ce separă două suflete în ploi

doare rana și  zvâcnește, ne ucide pe-amândoi

ne ascundem în cotloane, în firide reci umbroase

am pierdut cheia la suflet și speranțele sunt roase

de îngrijorări și doruri, de tăceri lungi și suspine

descheiat ne e veșmântul, nu mai știm ce se cuvine

ai plecat și-n urmă timpul cheltuie mereu secunde

pe o lacrimă ce curge  și-amintirea o ascunde

gândul bun e-n colivie l-ai închis cu-n  lacăt mare

liberă e doar tristețea care nu are  hotare

nu cunoaște timp și spațiu de toate face risipă

zboară peste tot – nu-i pasă ca are doar o aripă

 

rup lanțul ce mă –nconjoară, sufletul îmi e scânteie

și  privesc într-o oglindă un chip palid de femeie

coase cu fir pur din stele inima  ruptă în două

sub lumină argintie  cursă dintr-o lună nouă

și-ntr-o ie cu altiță se-nfășoară și zâmbește

a scăpat din închisoare și la viață  se trezește

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: