Skip to content

plângerea toamnei

Noiembrie 19, 2014

 

ne-a împletit  cununi vara trecută

și visul se-nălța   prinzând putere

chemarea îți simțeam în clipa  mută

încercuiam o mare de durere

 

zidiri de teamă  peste  întâmplare

cu brume albe gânduri desenau

buchetele strângeau  în balansoare

ecouri peste drumuri răsunau

 

risipă de petale și tristeți

neputicioase strigăte de dor

vocale goale  scrise pe pereți

fântâni săpate fără de izvor

 

această  toamnă faldurile-și strânge

din norii cenușii curg aspre ploi

și trecerea prin an încet  și-o plânge

cum plâng și eu că nu mai suntem doi

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: