Skip to content

revelație

Noiembrie 10, 2014

pe prispa unui gând uitat

strâng dorul risipit în palme

și îl transform apoi treptat

într-un șuvoi de unde calme

remediu pentru o durere

ce arde flacără în mine

un strigăt   mare care cere

o dezlegare de  suspine

 

 urc scara unei rătăciri

să pot privi de sus greșeala

mă-mpotrivesc unei trăiri

și mă cuprinde oboseala

strângând speranțele ucise

uitate-n oarbele tăceri

și din mănunchiul gros de vise

aleg doar visul tău de ieri

 

 

intersectez iluzii  clare

cu insomnii și  nepăsări

pictez cu alb o întâmplare

pe-o ramă plină de visări

măsor și tai cât pot cuprinde

sub talpa timpului ce vine

cu tocul scrijelesc cuvinte

numai cu litere aldine

 

și urmăresc cărarea dreaptă

ce se ivește la zenit

eu știu acolo mă așteaptă

săpată-n stâncă de granit

iubirea izvorând putere

iertarea prinsă în țărână

uitarea între bariere

dar  cu speranța împreună

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: