Skip to content

nu e târziu

August 16, 2014

pe umerii destinului purtați
nu conteneam să-i lăudăm iuțeala
și cu prea multe vise ocupați
pe calea de-nceput pierdeam cerneala

și n-am putut ideilor frumoase
să contruim o scară, un urcuș
un răsărit ce ne abandonase
fără de rouă-n palmele căuș

mult prea târziu ne-au încolțit în vene
culori furate dintr-un curcubeu
și-am început a ne trezi devreme
tu ai fost primul, apoi am fost  eu

pe inima ce o-mpărțeam la doi
creșteau amprente simple de cuvânt
nu existau ninsori,vânturi sau ploi
ne-aveam unul pe altul drept veșmânt

azi am albit, de mult port o povară
și am ales să nu mă mai prefac
dau liber clipei mele de o vară
mă torn iar în tipare, mă refac

47

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: