Skip to content

Mai 28, 2014

 

 

mă plouă gânduri cenuşii
şi noaptea –ntunecată-mi pare 
mi-ai spus mereu că ai să vii
dar nu –ntrevăd nici o schimbare
acelaşi dor secătuieşte
oricare gând îmi vine-n minte
cărarea brusc mi se opreşte
şi nu mai ştiu rosti cuvinte

spre cer trimit o întrebare
şi-aş vrea să am timp de ajuns
să pot primi raze de soare
şi la-ntrebare un răspuns
durerea mult mă împresoară
cărările mi le-am pierdut
dar te aştept în prag de seară
s-o luam în doi de la-nceput

să primenim gândul cel bun
cu taine doar de noi ştiute
să împărţim fior nebun
să înţelegem gânduri mute
simţirea sufletele noastre
să le unească-n veci de veci
ca floricelele albastre
ce străjuiesc aspre poteci

de n-ai să vii, în altă viaţă
te-oi aştepta ca şi acum
şi-n noapte ori în dimineaţa
de-or fi dorinţele iar scrum
cenuşa lor voi strânge-n palme
voi rezista în frig şi ploi
iar dorurilor toate calme
curse-n tristeţi, le pun altoi 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: