Skip to content

Nu e un joc absurd

Aprilie 28, 2014

 

 

Nu eşti un joc, eşti gândul meu dintâi

Şi-n ochii mei imaginea-ţi păstrez,

Rostesc  în suflet singurul meu  crez

Rămân a ta,  n-am fost nicicând a lui.

 

Spui joc absurd la  primăveri trecute

Ne-au nins petale tâmplele  şi anii,

Nu poţi uita cum înfloreau castanii

Şi braţele pe umeri petrecute.

 

Nu ne –a legat  nicicând o-nstrăinare

Eu n-am frânt nici un joc, aveam o ţintă,

Doar vijelii pictam- să nu te mintă

Din vântul ce erai şi eu o boare.

 

Un labirint de îndoieli, tăcere

Răspunsuri la-ntrebări fără sfărşit,

Răceală am simţit când ai venit

De ce- ai deschis o uşă spre durere ?

 

Singuratatea sufletu- îmi prinde

De când retina te-a cules cu drag,

Doar dragostea uitată e pe prag

Iar  suferinţa nu se poate vinde.

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: